OriginFrom Latin placēre.
- intransitiveto be pleasing
Formsplasê(infinitive) · plasint(gerund) · plasût(masculine, participle, past, singular) · plasûts(masculine, participle, past, plural) · plasûde(feminine, participle, past, singular) · plasûdis(feminine, participle, past, plural) · o plâs(first-person, indicative, present, singular) · tu plasis(indicative, present, second-person, singular) · al(indicative, present, singular, third-person) · e plâs(indicative, present, singular, third-person) · o plasìn(first-person, indicative, plural, present) · o plasês(indicative, plural, present, second-person) · a plasin(indicative, plural, present, third-person) · o plasevi(first-person, imperfect, indicative, singular) · tu plasevis(imperfect, indicative, second-person, singular) · al(imperfect, indicative, singular, third-person) · e plâseve(imperfect, indicative, singular, third-person) · o plasevin(first-person, imperfect, indicative, plural) · o plasevis(imperfect, indicative, plural, second-person) · a plasevin(imperfect, indicative, plural, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0