OriginFrom Late Latin salvō, salvāre (“I save”), from Latin salvus.
- transitiveto save, rescue
Formssalvâ(infinitive) · salvânt(gerund) · salvât(masculine, participle, past, singular) · salvâts(masculine, participle, past, plural) · salvâde(feminine, participle, past, singular) · salvâdis(feminine, participle, past, plural) · o salvi(first-person, indicative, present, singular) · tu salvis(indicative, present, second-person, singular) · al(indicative, present, singular, third-person) · e salve(indicative, present, singular, third-person) · o salvìn(first-person, indicative, plural, present) · o salvais(indicative, plural, present, second-person) · a salvin(indicative, plural, present, third-person) · o salvavi(first-person, imperfect, indicative, singular) · tu salvavis(imperfect, indicative, second-person, singular) · al(imperfect, indicative, singular, third-person) · e salvave(imperfect, indicative, singular, third-person) · o salvavin(first-person, imperfect, indicative, plural) · o salvavis(imperfect, indicative, plural, second-person) · a salvavin(imperfect, indicative, plural, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0