OriginFrom Vulgar Latin *tremāre, from Classical Latin tremere.
- intransitiveto tremble, shiver, shake
Formstrimâ(infinitive) · trimânt(gerund) · trimât(masculine, participle, past, singular) · trimâts(masculine, participle, past, plural) · trimâde(feminine, participle, past, singular) · trimâdis(feminine, participle, past, plural) · o trimi(first-person, indicative, present, singular) · tu trimis(indicative, present, second-person, singular) · al(indicative, present, singular, third-person) · e trime(indicative, present, singular, third-person) · o trimìn(first-person, indicative, plural, present) · o trimais(indicative, plural, present, second-person) · a trimin(indicative, plural, present, third-person) · o trimavi(first-person, imperfect, indicative, singular) · tu trimavis(imperfect, indicative, second-person, singular) · al(imperfect, indicative, singular, third-person) · e trimave(imperfect, indicative, singular, third-person) · o trimavin(first-person, imperfect, indicative, plural) · o trimavis(imperfect, indicative, plural, second-person) · a trimavin(imperfect, indicative, plural, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0