/ˈfiə̯lə/
OriginFrom Old Frisian fēla, from Proto-West Germanic *fōlijan (“to feel”).
Formsfiele(infinitive) · fielen(infinitive, infinitive-i-long) · fielen(gerund, neuter) · hawwe(auxiliary) · fiel(first-person, present, singular) · fielde(first-person, past, singular) · fielst(present, second-person, singular) · fieldest(past, second-person, singular) · fielsto(error-unrecognized-form, present) · fieldesto(error-unrecognized-form, past) · fielt(present, singular, third-person) · fielde(past, singular, third-person) · fiele(plural, present) · fielden(past, plural) · fiel(imperative, present) · fielend(participle, present) · field(participle, past)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0