[poˈðeɾ]
OriginFrom Old Galician-Portuguese poder, from Vulgar Latin potēre, regularization of Latin posse.
- masculinepower
- masculinemight
- masculinepossession
Formspoder poder(canonical) · podo(first-person, present, singular) · puiden(first-person, preterite, singular) · podido(participle, past) · posso(first-person, present, singular) · pudem(first-person, preterite, singular) · pude(first-person, preterite, singular) · poder(impersonal, infinitive) · poder(first-person, infinitive, singular) · poderes(infinitive, second-person, singular) · poder(error-unrecognized-form, infinitive, personal, singular) · podermos(first-person, infinitive, plural) · poderdes(infinitive, plural, second-person) · poderen(error-unrecognized-form, infinitive, personal, plural) · podendo(gerund) · podido(error-unrecognized-form, masculine, participle, past, singular) · podido(first-person, masculine, participle, past, singular) · podido(masculine, participle, past, second-person, singular) · podidos(error-unrecognized-form, masculine, participle, past, plural) · podidos(first-person, masculine, participle, past, plural, second-person)