OriginFrom Old Galician-Portuguese ordir, from Latin ōrdīre, collateral form of ōrdīrī.
- to warp, distort
- to scheme, conspire
Formsurdo(first-person, present, singular) · orde(present, singular, third-person) · urdín(first-person, preterite, singular) · urdido(participle, past) · urdim(first-person, preterite, singular) · urdi(first-person, preterite, singular) · urdir(impersonal, infinitive) · urdir(first-person, infinitive, singular) · urdires(infinitive, second-person, singular) · urdir(error-unrecognized-form, infinitive, personal, singular) · urdirmos(first-person, infinitive, plural) · urdirdes(infinitive, plural, second-person) · urdiren(error-unrecognized-form, infinitive, personal, plural) · urdindo(gerund) · urdido(error-unrecognized-form, masculine, participle, past, singular) · urdido(first-person, masculine, participle, past, singular) · urdido(masculine, participle, past, second-person, singular) · urdidos(error-unrecognized-form, masculine, participle, past, plural) · urdidos(first-person, masculine, participle, past, plural, second-person) · urdida(error-unrecognized-form, feminine, participle, past, singular)