/lîmuːn/
OriginFrom Italian limone, from Arabic لَيْمُون (laymūn), from Persian. First attested in the 16th century.
- lemon (fruit)
- lemon (tree)
Formslȉmūn(canonical, inanimate, masculine) · ли̏мӯн(Cyrillic) · limun(nominative, singular) · limuni(nominative, plural) · limuna(genitive, singular) · limuna(genitive, plural) · limunu(dative, singular) · limunima(dative, plural) · limun(accusative, singular) · limune(accusative, plural) · limune(singular, vocative) · limuni(plural, vocative) · limunu(locative, singular) · limunima(locative, plural) · limunom(instrumental, singular) · limunima(instrumental, plural)