[ˈundok]
EredetEither from un + -dok, or back-formation from undokol (“to be disgusted by”), an obsolete verb.
Alakokundokabb(comparative) · legundokabb(superlative) · undok(nominative, singular) · undokok(nominative, plural) · undokot(accusative, singular) · undokokat(accusative, plural) · undoknak(dative, singular) · undokoknak(dative, plural) · undokkal(instrumental, singular) · undokokkal(instrumental, plural) · undokért(causal-final, singular) · undokokért(causal-final, plural) · undokká(singular, translative) · undokokká(plural, translative) · undokig(singular, terminative) · undokokig(plural, terminative) · undokként(essive-formal, singular) · undokokként(essive-formal, plural) · -(essive-modal, singular) · -(essive-modal, plural)