[ˈvɛreːb]
OriginBorrowed from a Slavic language, perhaps from Russian. Compare Russian воробе́й (vorobéj), Proto-Slavic *vorbь.
Formsverebek(plural) · veréb(nominative, singular) · verebek(nominative, plural) · verebet(accusative, singular) · verebeket(accusative, plural) · verébnek(dative, singular) · verebeknek(dative, plural) · verébbel(instrumental, singular) · verebekkel(instrumental, plural) · verébért(causal-final, singular) · verebekért(causal-final, plural) · verébbé(singular, translative) · verebekké(plural, translative) · verébig(singular, terminative) · verebekig(plural, terminative) · verébként(essive-formal, singular) · verebekként(essive-formal, plural) · -(essive-modal, singular) · -(essive-modal, plural) · verébben(inessive, singular)