/tʰəɾˈt͡sel/, [tʰəɾt͡sél], /təɾˈd͡zel/
OriginInherited from Old Armenian թրծեմ (tʻrcem).
- to burn bricks or pots of clay in order to harden them, to fire
- figurativelyto harden
Formstʻrcel(romanization) · թրծել(infinitive) · թրծում(converb, imperfective) · թրծվել(passive) · թրծելիս(converb, simultaneous) · -(causative) · թրծել(converb, perfective) · թրծ-(stem) · թրծելու(converb, converb-i, future) · թրծած(participle, resultative) · թրծելիք(converb, converb-ii, future) · թրծող(participle, subjective) · թրծի(connegative, converb) · թրծում եմ(first-person, indicative, present, singular) · թրծում ես(indicative, present, second-person, singular) · թրծում է(indicative, present, singular, third-person) · թրծում ենք(connegative, converb, first-person, indicative, plural, present) · թրծում եք(indicative, plural, present, second-person) · թրծում են(indicative, plural, present, third-person) · թրծում էի(first-person, imperfective, indicative, past, singular)