/χoˈtʰel/, [χotʰél], /χoˈtel/
OriginFrom Old Armenian խոթել (xotʻel), infinitive of խոթեմ (xotʻem); see it for more.
- colloquialto shove; to poke
Formsxotʻel(romanization) · խոթել(infinitive) · խոթում(converb, imperfective) · խոթվել(passive) · խոթելիս(converb, simultaneous) · -(causative) · խոթել(converb, perfective) · խոթ-(stem) · խոթելու(converb, converb-i, future) · խոթած(participle, resultative) · խոթելիք(converb, converb-ii, future) · խոթող(participle, subjective) · խոթի(connegative, converb) · խոթում եմ(first-person, indicative, present, singular) · խոթում ես(indicative, present, second-person, singular) · խոթում է(indicative, present, singular, third-person) · խոթում ենք(connegative, converb, first-person, indicative, plural, present) · խոթում եք(indicative, plural, present, second-person) · խոթում են(indicative, plural, present, third-person) · խոթում էի(first-person, imperfective, indicative, past, singular)