/koˈtik/, [kotík], /ɡoˈdiɡ/
OriginFrom Old Armenian կոտիկ (kotik).
- dialectalpuppy, pup, dog's young
Formskotik(romanization) · կոտիկ(nominative, singular) · կոտիկներ(nominative, plural) · կոտիկի(dative, singular) · կոտիկների(dative, plural) · կոտիկից(ablative, singular) · կոտիկներից(ablative, plural) · կոտիկով(instrumental, singular) · կոտիկներով(instrumental, plural) · -(locative, singular) · -(locative, plural) · կոտիկը(definite, nominative, singular) · կոտիկն(definite, nominative, singular) · կոտիկները(definite, nominative, plural) · կոտիկներն(definite, nominative, plural) · կոտիկին(dative, definite, singular) · կոտիկներին(dative, definite, plural) · կոտիկս(first-person, nominative, possessive, singular) · կոտիկներս(first-person, nominative, plural, possessive) · կոտիկիս(dative, first-person, possessive, singular)