/hɑˈsu/, [hɑsú], /hɑˈsu/
OriginFrom Old Armenian հասու (hasu).
- knowing, competent; understanding
“հասու լինել” — to be competent
Formshasu(romanization) · ամենահասու(superlative) · հասու(nominative, singular) · հասուներ(nominative, plural) · հասուի(dative, singular) · հասուների(dative, plural) · հասուից(ablative, singular) · հասուներից(ablative, plural) · հասուով(instrumental, singular) · հասուներով(instrumental, plural) · հասուում(locative, singular) · հասուներում(locative, plural) · հասուն(definite, nominative, singular) · հասուները(definite, nominative, plural) · հասուներն(definite, nominative, plural) · հասուին(dative, definite, singular) · հասուներին(dative, definite, plural) · հասուս(first-person, nominative, possessive, singular) · հասուներս(first-person, nominative, plural, possessive) · հասուիս(dative, first-person, possessive, singular)