[ˈar.ku.oː], [ˈar.ku.o]
OriginFrom arcus (“bow”) + -ō.
- conjugation-1to make in the form of a bow, bend or curve like a bow
Formsarcuō(canonical) · arcuāre(infinitive, present) · arcuāvī(active, perfect) · arcuātum(supine) · arcuō(active, first-person, indicative, present, singular) · arcuās(active, indicative, present, second-person, singular) · arcuat(active, indicative, present, singular, third-person) · arcuāmus(active, first-person, indicative, plural, present) · arcuātis(active, indicative, plural, present, second-person) · arcuant(active, indicative, plural, present, third-person) · arcuābam(active, first-person, imperfect, indicative, singular) · arcuābās(active, imperfect, indicative, second-person, singular) · arcuābat(active, imperfect, indicative, singular, third-person) · arcuābāmus(active, first-person, imperfect, indicative, plural) · arcuābātis(active, imperfect, indicative, plural, second-person) · arcuābant(active, imperfect, indicative, plural, third-person) · arcuābō(active, first-person, future, indicative, singular) · arcuābis(active, future, indicative, second-person, singular) · arcuābit(active, future, indicative, singular, third-person) · arcuābimus(active, first-person, future, indicative, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0