[ˈkɪr.koː], [ˈt͡ʃir.ko]
OriginFrom circus (“circle”) + -ō.
- conjugation-1to traverse, go about
- conjugation-1to wander through
Formscircō(canonical) · no passive(canonical) · circāre(infinitive, present) · circāvī(active, perfect) · circātum(supine) · circō(active, first-person, indicative, present, singular) · circās(active, indicative, present, second-person, singular) · circat(active, indicative, present, singular, third-person) · circāmus(active, first-person, indicative, plural, present) · circātis(active, indicative, plural, present, second-person) · circant(active, indicative, plural, present, third-person) · circābam(active, first-person, imperfect, indicative, singular) · circābās(active, imperfect, indicative, second-person, singular) · circābat(active, imperfect, indicative, singular, third-person) · circābāmus(active, first-person, imperfect, indicative, plural) · circābātis(active, imperfect, indicative, plural, second-person) · circābant(active, imperfect, indicative, plural, third-person) · circābō(active, first-person, future, indicative, singular) · circābis(active, future, indicative, second-person, singular) · circābit(active, future, indicative, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0