[ˈɪŋ.ni.oː], [ˈiɲ.ɲi.o]
OriginFrom ignis (“fire”) + -iō.
- conjugation-4to ignite, set on fire
Formsigniō(canonical) · ignīre(infinitive, present) · ignīvī(active, perfect) · igniī(active, perfect) · ignītum(supine) · igniō(active, first-person, indicative, present, singular) · ignīs(active, indicative, present, second-person, singular) · ignit(active, indicative, present, singular, third-person) · ignīmus(active, first-person, indicative, plural, present) · ignītis(active, indicative, plural, present, second-person) · igniunt(active, indicative, plural, present, third-person) · igniēbam(active, first-person, imperfect, indicative, singular) · igniēbās(active, imperfect, indicative, second-person, singular) · igniēbat(active, imperfect, indicative, singular, third-person) · igniēbāmus(active, first-person, imperfect, indicative, plural) · igniēbātis(active, imperfect, indicative, plural, second-person) · igniēbant(active, imperfect, indicative, plural, third-person) · igniam(active, first-person, future, indicative, singular) · igniēs(active, future, indicative, second-person, singular) · igniet(active, future, indicative, singular, third-person)