[ˈmiː.ri.oː], [ˈmiː.ri.o]
Originmīrus (“marvellous”) + -iō.
- declension-3A singularly or defectively formed person
- declension-3A wonderer, admirer
Formsmīriō(canonical, masculine) · mīriōnis(genitive) · mīriō(nominative, singular) · mīriōnēs(nominative, plural) · mīriōnis(genitive, singular) · mīriōnum(genitive, plural) · mīriōnī(dative, singular) · mīriōnibus(dative, plural) · mīriōnem(accusative, singular) · mīriōnēs(accusative, plural) · mīriōne(ablative, singular) · mīriōnibus(ablative, plural) · mīriō(singular, vocative) · mīriōnēs(plural, vocative)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0