[ˈraː.wi.oː], [ˈraː.vi.o]
OriginFrom rāvis (“hoarseness”).
- conjugation-4, no-perfectto talk oneself hoarse
Formsrāviō(canonical) · no passive(canonical) · supine stems(canonical) · rāvīre(infinitive, present) · rāviō(active, first-person, indicative, present, singular) · rāvīs(active, indicative, present, second-person, singular) · rāvit(active, indicative, present, singular, third-person) · rāvīmus(active, first-person, indicative, plural, present) · rāvītis(active, indicative, plural, present, second-person) · rāviunt(active, indicative, plural, present, third-person) · rāviēbam(active, first-person, imperfect, indicative, singular) · rāviēbās(active, imperfect, indicative, second-person, singular) · rāviēbat(active, imperfect, indicative, singular, third-person) · rāviēbāmus(active, first-person, imperfect, indicative, plural) · rāviēbātis(active, imperfect, indicative, plural, second-person) · rāviēbant(active, imperfect, indicative, plural, third-person) · rāviam(active, first-person, future, indicative, singular) · rāviēs(active, future, indicative, second-person, singular) · rāviet(active, future, indicative, singular, third-person) · rāviēmus(active, first-person, future, indicative, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0