[ˈksɛ.nɔn], [ˈksɛː.non]
OriginDerived from Ancient Greek ξένον (xénon), which is the neuter of ξένος (xénos, “foreign, strange”).
- declension-2, neuterxenon
Formsxenī(genitive) · xenon(nominative, singular) · xena(nominative, plural) · xenī(genitive, singular) · xenōrum(genitive, plural) · xenō(dative, singular) · xenīs(dative, plural) · xenon(accusative, singular) · xena(accusative, plural) · xenō(ablative, singular) · xenīs(ablative, plural) · xenon(singular, vocative) · xena(plural, vocative)