/ˈt͡sɑɪ̯ən/
OriginFrom the verb zeien (“to testify”).
- transitiveto accuse, to blame
FormsZeien(plural) · zeit(present, singular, third-person) · gezeit(participle, past) · hunn(auxiliary) · zeien(infinitive) · gezeit(participle) · zeien(first-person, indicative, present, singular) · -(first-person, imperative, singular) · zeis(indicative, present, second-person, singular) · zei(imperative, second-person, singular) · zeit(indicative, present, singular, third-person) · -(imperative, singular, third-person) · zeien(first-person, indicative, plural, present) · -(first-person, imperative, plural) · zeit(indicative, plural, present, second-person) · zeit(imperative, plural, second-person) · zeien(indicative, plural, present, third-person) · -(imperative, plural, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0