[ˈrä̌ːɡɐs̪]
OriginFrom Proto-Balto-Slavic *rágas (“horn”).
- horn
- horn
“pūsti ragą” — to blow the horn
- figurativelybump
- figurativelycape
Formsrãgas(canonical, masculine, stress-pattern-4) · ragai̇̃(plural) · rãgas(nominative, singular) · ragai̇̃(nominative, plural) · rãgo(genitive, singular) · ragų̃(genitive, plural) · rãgui(dative, singular) · ragáms(dative, plural) · rãgą(accusative, singular) · ragùs(accusative, plural) · ragù(instrumental, singular) · ragai̇̃s(instrumental, plural) · ragè(locative, singular) · raguosè(locative, plural) · rãge(singular, vocative) · ragai̇̃(plural, vocative)