[ˈt͡sâlms]
OriginFrom Proto-Balto-Slavic *kelˀmas. Cognates include Latvian celms and Lithuanian kelmas.
Formsceļmeņš(diminutive) · calms(nominative, singular) · calmi(nominative, plural) · calma(genitive, singular) · calmu(genitive, plural) · calmam(dative, singular) · calmim(dative, plural) · calmu(accusative, singular) · calmus(accusative, plural) · calmu(instrumental, singular) · calmim(instrumental, plural) · calmā(locative, singular) · calmūs(locative, plural) · calm(singular, vocative) · calmi(plural, vocative)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0