OriginFrom Old Norse seiða.
- to practice seid, a form of magic
Formsseidar(present) · seida(past) · seida(participle, past) · seidast(infinitive, passive) · seidande(participle, present) · seide(imperative) · seid(imperative) · seiden(definite, singular) · seidar(indefinite, plural) · seidane(definite, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0