/ɐ.ˈlwiɾ/
OrigemDo infinitivo latino alluere.
Formasaluindo(gerund) · aluído(participle) · aluo(singular, first-person, indicative, present) · aluis(singular, second-person, indicative, present) · alui(singular, third-person, indicative, present) · aluímos(plural, first-person, indicative, present) · aluís(plural, second-person, indicative, present) · aluem(plural, third-person, indicative, present) · aluía(singular, first-person, indicative, past, continuative) · aluías(singular, second-person, indicative, past, continuative) · aluía(singular, third-person, indicative, past, continuative) · aluíamos(plural, first-person, indicative, past, continuative) · aluíeis(plural, second-person, indicative, past, continuative) · aluíam(plural, third-person, indicative, past, continuative) · aluí(singular, first-person, indicative, past) · aluíste(singular, second-person, indicative, past) · aluiu(singular, third-person, indicative, past) · aluímos(plural, first-person, indicative, past) · aluístes(plural, second-person, indicative, past) · aluíram(plural, third-person, indicative, past)