OriginDo latim vulgar *callare.
- silenciar-se
- deixar de emitir som
- penetrar fundo, gravar
- parar e emitir fala, som ou ruído pela boca
Formscalando(gerund) · calado(participle) · calo(singular, first-person, indicative, present) · calas(singular, second-person, indicative, present) · cala(singular, third-person, indicative, present) · calamos(plural, first-person, indicative, present) · calais(plural, second-person, indicative, present) · calam(plural, third-person, indicative, present) · calava(singular, first-person, indicative, past, continuative) · calavas(singular, second-person, indicative, past, continuative) · calava(singular, third-person, indicative, past, continuative) · calávamos(plural, first-person, indicative, past, continuative) · caláveis(plural, second-person, indicative, past, continuative) · calavam(plural, third-person, indicative, past, continuative) · calei(singular, first-person, indicative, past) · calaste(singular, second-person, indicative, past) · calou(singular, third-person, indicative, past) · calamos(plural, first-person, indicative, past) · calámos(plural, first-person, indicative, past) · calastes(plural, second-person, indicative, past)