OriginDo latim indiciāre⁽ˡᵃ⁾.
- encher um espaço
- reproduzir, propagar, multiplicar
- invadir, infestar
Formsinçando(gerund) · inçado(participle) · inço(singular, first-person, indicative, present) · inças(singular, second-person, indicative, present) · inça(singular, third-person, indicative, present) · inçamos(plural, first-person, indicative, present) · inçais(plural, second-person, indicative, present) · inçam(plural, third-person, indicative, present) · inçava(singular, first-person, indicative, past, continuative) · inçavas(singular, second-person, indicative, past, continuative) · inçava(singular, third-person, indicative, past, continuative) · inçávamos(plural, first-person, indicative, past, continuative) · inçáveis(plural, second-person, indicative, past, continuative) · inçavam(plural, third-person, indicative, past, continuative) · incei(singular, first-person, indicative, past) · inçaste(singular, second-person, indicative, past) · inçou(singular, third-person, indicative, past) · inçamos(plural, first-person, indicative, past) · inçámos(plural, first-person, indicative, past) · inçastes(plural, second-person, indicative, past)