OrigemDo infinitivo latino manare.
- verter com fartura; fluir com abundância; brotar, emanar
Formasmanando(gerund) · manado(participle) · mano(singular, first-person, indicative, present) · manas(singular, second-person, indicative, present) · mana(singular, third-person, indicative, present) · manamos(plural, first-person, indicative, present) · manais(plural, second-person, indicative, present) · manam(plural, third-person, indicative, present) · manava(singular, first-person, indicative, past, continuative) · manavas(singular, second-person, indicative, past, continuative) · manava(singular, third-person, indicative, past, continuative) · manávamos(plural, first-person, indicative, past, continuative) · manáveis(plural, second-person, indicative, past, continuative) · manavam(plural, third-person, indicative, past, continuative) · manei(singular, first-person, indicative, past) · manaste(singular, second-person, indicative, past) · manou(singular, third-person, indicative, past) · manamos(plural, first-person, indicative, past) · manámos(plural, first-person, indicative, past) · manastes(plural, second-person, indicative, past)