OriginBorrowed from German Klammer.
Formsclame(plural) · clamă(accusative, indefinite, nominative, singular) · clama(accusative, definite, nominative, singular) · clame(accusative, indefinite, nominative, plural) · clamele(accusative, definite, nominative, plural) · clame(dative, genitive, indefinite, singular) · clamei(dative, definite, genitive, singular) · clame(dative, genitive, indefinite, plural) · clamelor(dative, definite, genitive, plural) · clamă(singular, vocative) · clamo(singular, vocative) · clamelor(plural, vocative)