OriginBorrowed from Italian rubino.
Formsrubine(plural) · rubin(accusative, indefinite, nominative, singular) · rubinul(accusative, definite, nominative, singular) · rubine(accusative, indefinite, nominative, plural) · rubinele(accusative, definite, nominative, plural) · rubin(dative, genitive, indefinite, singular) · rubinului(dative, definite, genitive, singular) · rubine(dative, genitive, indefinite, plural) · rubinelor(dative, definite, genitive, plural) · rubinule(singular, vocative) · rubinelor(plural, vocative)