OriginBorrowed from Ottoman Turkish [script needed] (timar).
- masculinea surname originating as an occupation
Formstimaruri(plural) · timar(accusative, indefinite, nominative, singular) · timarul(accusative, definite, nominative, singular) · timaruri(accusative, indefinite, nominative, plural) · timarurii(accusative, definite, nominative, plural) · timar(dative, genitive, indefinite, singular) · timarului(dative, definite, genitive, singular) · timaruri(dative, genitive, indefinite, plural) · timarurilor(dative, definite, genitive, plural) · timarule(singular, vocative) · timarurilor(plural, vocative) · lui Timar(dative, genitive)