/bràːna/
OriginInherited from Proto-Slavic *borna. First attested in the 16th century.
Formsbrána(canonical, feminine) · brána(nominative, singular) · bráni(dual, nominative) · bráne(nominative, plural) · bráne(genitive, singular) · brán(dual, genitive) · brán(genitive, plural) · bráni(dative, singular) · bránama(dative, dual) · bránam(dative, plural) · bráno(accusative, singular) · bráni(accusative, dual) · bráne(accusative, plural) · bráni(locative, singular) · bránah(dual, locative) · bránah(locative, plural) · bráno(instrumental, singular) · bránama(dual, instrumental) · bránami(instrumental, plural) · brané(dual, nominative)