/kɔ̀ːzəʋ/
OriginFrom Proto-Slavic *kozьlъ. First attested in the 16th century.
Formskózəł(animate, canonical, masculine) · kôzel(nominative, singular) · kôzla(dual, nominative) · kôzli(nominative, plural) · kôzla(genitive, singular) · kôzlov(dual, genitive) · kôzlov(genitive, plural) · kôzlu(dative, singular) · kôzloma(dative, dual) · kôzlom(dative, plural) · kôzla(accusative, singular) · kôzla(accusative, dual) · kôzle(accusative, plural) · kôzlu(locative, singular) · kôzlih(dual, locative) · kôzlih(locative, plural) · kôzlom(instrumental, singular) · kôzloma(dual, instrumental) · kôzli(instrumental, plural)