/ɔrjàːk/
OriginBorrowed from Hungarian óriás (“giant”) then aligned to the words with + -jak. Serbo-Croatian still in full orìjāš.
Formsorják(animate, canonical, masculine) · orják(nominative, singular) · orjáka(dual, nominative) · orjáki(nominative, plural) · orjáka(genitive, singular) · orjákov(dual, genitive) · orjákov(genitive, plural) · orjáku(dative, singular) · orjákoma(dative, dual) · orjákom(dative, plural) · orjáka(accusative, singular) · orjáka(accusative, dual) · orjáke(accusative, plural) · orjáku(locative, singular) · orjákih(dual, locative) · orjákih(locative, plural) · orjákom(instrumental, singular) · orjákoma(dual, instrumental) · orjáki(instrumental, plural) · orjaš(alternative)