OriginFrom hån (“mockery, scorn”) + le (“smile”).
- to grin a scornful or mocking grin; to sneer, to fleer
Formshånler(present) · hånlog(preterite) · hånlett(supine) · hånle(imperative) · hånle(active, infinitive) · hånles(infinitive, passive) · hånlett(active, supine) · hånletts(passive, supine) · hånle(active, imperative) · -(imperative, passive) · hånlen(active, archaic, error-unrecognized-form) · -(archaic, error-unrecognized-form, passive) · hånler(active, indicative, present) · hånlog(active, indicative, past) · hånles(indicative, passive, present) · hånlogs(indicative, passive, past) · hånle(active, archaic, error-unrecognized-form, present) · hånlogo(active, archaic, error-unrecognized-form, past) · hånles(archaic, error-unrecognized-form, passive, present) · hånlogos(archaic, error-unrecognized-form, passive, past)