/ˈreŋˌna/
OriginOld Norse regna, from Proto-Germanic *regnōną, verbal form of *regną (“rain”)
- impersonalto rain
“Regnar det?” — Is it raining?
Formsregnar(present) · regnade(preterite) · regnat(supine) · regna(imperative) · regna(active, infinitive) · -(infinitive, passive) · regnat(active, supine) · -(passive, supine) · regna(active, imperative) · -(imperative, passive) · regnen(active, archaic, error-unrecognized-form) · -(archaic, error-unrecognized-form, passive) · regnar(active, indicative, present) · regnade(active, indicative, past) · -(indicative, passive, present) · -(indicative, passive, past) · regna(active, archaic, error-unrecognized-form, present) · regnade(active, archaic, error-unrecognized-form, past) · -(archaic, error-unrecognized-form, passive, present) · -(archaic, error-unrecognized-form, passive, past)