/naz.ˈmi/
OriginOsmanlı Türkçesi نظمی, Arapça نَظْمِي (naẓmī)
FormsNazmi'yi(accusative) · Nazmiler(plural) · Nazmi'si(possessive) · Nazmi(singular, nominative) · Nazmi'yi(singular, accusative) · Nazmi'ye(singular, dative) · Nazmi'de(singular, locative) · Nazmi'den(singular, ablative) · Nazmi'nin(singular, genitive) · Nazmi'm(possessive, singular, first-person, nominative) · Nazmi'mi(possessive, singular, first-person, accusative) · Nazmi'me(possessive, singular, first-person, dative) · Nazmi'mde(possessive, singular, first-person, locative) · Nazmi'mden(possessive, singular, first-person, ablative) · Nazmi'min(possessive, singular, first-person, genitive) · Nazmi'n(possessive, singular, second-person, nominative) · Nazmi'ni(possessive, singular, second-person, accusative) · Nazmi'ne(possessive, singular, second-person, dative) · Nazmi'nde(possessive, singular, second-person, locative) · Nazmi'nden(possessive, singular, second-person, ablative)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0