ai̯ˈtos
Originαϊτός < (κληρονομημένο) μεσαιωνική ελληνική ἀϊτός < αρχαία ελληνική ἀετός
- familiarάλλη μορφή του αετός
Formsαϊτός(singular, nominative) · αϊτοί(nominative, plural) · αϊτού(genitive, singular) · αϊτών(genitive, plural) · αϊτό(accusative, singular) · αϊτούς(accusative, plural) · αϊτέ(singular, vocative) · αϊτοί(vocative, plural) · αϊτός(masculine)