laˈʎa
Originλαλιά < (κληρονομημένο) αρχαία ελληνική λαλιά < λαλῶ
- η φωνή, η μιλιά, η ομιλία, η ικανότητα του να μιλάει κανείς
- η γλώσσα
Formsλαλιά(singular, nominative) · λαλιές(nominative, plural) · λαλιάς(genitive, singular) · λαλιών(genitive, plural) · λαλιά(accusative, singular) · λαλιές(accusative, plural) · λαλιά(singular, vocative) · λαλιές(vocative, plural) · λαλιά(feminine)