[seˈnaɾ], [θeˈnaɾ]
- Ingerir la última comida del día, llamada cena o comida.
- Comer lo que hay para cenar₁.
Formashaber cenado(impersonal, infinitive) · cenando(impersonal, gerund) · habiendo(impersonal, gerund) · cenado(impersonal, gerund) · cenado(impersonal, participle) · ceno(first-person, singular, indicative, present) · cenas(second-person, singular, indicative, present) · cenás(second-person, singular, vos-form, indicative, present) · cena(third-person, singular, indicative, present) · cenamos(first-person, plural, indicative, present) · cenáis(second-person, plural, indicative, present) · cenan(third-person, plural, indicative, present) · cenaba(first-person, singular, indicative, past, imperfect) · cenabas(second-person, singular, indicative, past, imperfect) · cenabas(second-person, singular, vos-form, indicative, past, imperfect) · cenaba(third-person, singular, indicative, past, imperfect) · cenábamos(first-person, plural, indicative, past, imperfect) · cenabais(second-person, plural, indicative, past, imperfect) · cenaban(third-person, plural, indicative, past, imperfect) · cené(first-person, singular, indicative, present, perfect)