/ˈɡoŋːi/, [ˈɡo̞ŋːi]
OriginFrom Swedish gong, from Malay gong.
- gong (percussion instrument)
Formsgongi(nominative, singular) · gongit(nominative, plural) · gongi(accusative, nominative, singular) · gongit(accusative, nominative, plural) · gongin(accusative, genitive, singular) · gongit(accusative, genitive, plural) · gongin(genitive, singular) · gongien(genitive, plural) · gongia(partitive, singular) · gongeja(partitive, plural) · gongissa(inessive, singular) · gongeissa(inessive, plural) · gongista(elative, singular) · gongeista(elative, plural) · gongiin(illative, singular) · gongeihin(illative, plural) · gongilla(adessive, singular) · gongeilla(adessive, plural) · gongilta(ablative, singular) · gongeilta(ablative, plural)