/ˈhiʋen/, [ˈhiʋe̞n]
OriginOriginally hipene, from hipe- + -ne. Akin to hippu, from a root *hip(p)e-.
- a trifle, bit, trace ((very) small amount)
Formshiven(nominative, singular) · hivenet(nominative, plural) · hiven(accusative, nominative, singular) · hivenet(accusative, nominative, plural) · hivenen(accusative, genitive, singular) · hivenet(accusative, genitive, plural) · hivenen(genitive, singular) · hivenien(genitive, plural) · hiventen(genitive, plural) · hiventä(partitive, singular) · hiveniä(partitive, plural) · hivenessä(inessive, singular) · hivenissä(inessive, plural) · hivenestä(elative, singular) · hivenistä(elative, plural) · hiveneen(illative, singular) · hiveniin(illative, plural) · hivenellä(adessive, singular) · hivenillä(adessive, plural) · hiveneltä(ablative, singular)