/ˈhuo̯ku/, [ˈhuo̞̯ku]
OriginFrom Proto-Finnic *hooku, equivalent to huoata (“to yawn”) + -u.
Formshuoku(nominative, singular) · huout(nominative, plural) · huoku(accusative, nominative, singular) · huout(accusative, nominative, plural) · huoun(accusative, genitive, singular) · huout(accusative, genitive, plural) · huoun(genitive, singular) · huokujen(genitive, plural) · huokua(partitive, singular) · huokuja(partitive, plural) · huoussa(inessive, singular) · huouissa(inessive, plural) · huousta(elative, singular) · huouista(elative, plural) · huokuun(illative, singular) · huokuihin(illative, plural) · huoulla(adessive, singular) · huouilla(adessive, plural) · huoulta(ablative, singular) · huouilta(ablative, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0