/ˈhymiø/, [ˈhymiø̞]
OriginNeologism, from hymy (“smile”) + -iö.
Formshymiö(nominative, singular) · hymiöt(nominative, plural) · hymiö(accusative, nominative, singular) · hymiöt(accusative, nominative, plural) · hymiön(accusative, genitive, singular) · hymiöt(accusative, genitive, plural) · hymiön(genitive, singular) · hymiöiden(genitive, plural) · hymiöitten(genitive, plural) · hymiötä(partitive, singular) · hymiöitä(partitive, plural) · hymiössä(inessive, singular) · hymiöissä(inessive, plural) · hymiöstä(elative, singular) · hymiöistä(elative, plural) · hymiöön(illative, singular) · hymiöihin(illative, plural) · hymiöllä(adessive, singular) · hymiöillä(adessive, plural) · hymiöltä(ablative, singular)