/ˈkiːluɑˣ/, [ˈk̟iːluɑ̝(ʔ)]
Alkuperäkiil- + -ua; probably from the same root as kiiltää.
Muodotkiilun(first-person, indicative, present, singular) · en kiilu(first-person, indicative, negative, present, singular) · olen kiilunut(first-person, indicative, perfect, singular) · en ole kiilunut(first-person, indicative, negative, perfect, singular) · kiilut(indicative, present, second-person, singular) · et kiilu(indicative, negative, present, second-person, singular) · olet kiilunut(indicative, perfect, second-person, singular) · et ole kiilunut(indicative, negative, perfect, second-person, singular) · kiiluu(indicative, present, singular, third-person) · ei kiilu(indicative, negative, present, singular, third-person) · on kiilunut(indicative, perfect, singular, third-person) · ei ole kiilunut(indicative, negative, perfect, singular, third-person) · kiilumme(first-person, indicative, plural, present) · emme kiilu(first-person, indicative, negative, plural, present) · olemme kiiluneet(first-person, indicative, perfect, plural) · emme ole kiiluneet(first-person, indicative, negative, perfect, plural) · kiilutte(indicative, plural, present, second-person) · ette kiilu(indicative, negative, plural, present, second-person) · olette kiiluneet(indicative, perfect, plural, second-person) · ette ole kiiluneet(indicative, negative, perfect, plural, second-person)