/ˈkoetin/, [ˈko̞e̞t̪in]
- first-person, form-of, indicative, past, singularfirst-person singular past indicative of koettaa
Muodotkoetin(nominative, singular) · koettimet(nominative, plural) · koetin(accusative, nominative, singular) · koettimet(accusative, nominative, plural) · koettimen(accusative, genitive, singular) · koettimet(accusative, genitive, plural) · koettimen(genitive, singular) · koettimien(genitive, plural) · koetinten(genitive, plural) · koetinta(partitive, singular) · koettimia(partitive, plural) · koettimessa(inessive, singular) · koettimissa(inessive, plural) · koettimesta(elative, singular) · koettimista(elative, plural) · koettimeen(illative, singular) · koettimiin(illative, plural) · koettimella(adessive, singular) · koettimilla(adessive, plural) · koettimelta(ablative, singular)