/ˈkutːu/, [ˈkut̪ːu]
OriginPossibly borrowed from Swedish kutta.
Formskuttu(nominative, singular) · kutut(nominative, plural) · kuttu(accusative, nominative, singular) · kutut(accusative, nominative, plural) · kutun(accusative, genitive, singular) · kutut(accusative, genitive, plural) · kutun(genitive, singular) · kuttujen(genitive, plural) · kuttua(partitive, singular) · kuttuja(partitive, plural) · kutussa(inessive, singular) · kutuissa(inessive, plural) · kutusta(elative, singular) · kutuista(elative, plural) · kuttuun(illative, singular) · kuttuihin(illative, plural) · kutulla(adessive, singular) · kutuilla(adessive, plural) · kutulta(ablative, singular) · kutuilta(ablative, plural)