/ˈliruɑˣ/, [ˈliruɑ̝(ʔ)]
- intransitiveTo trickle.
- intransitiveTo slide.
- form-of, partitive, singularpartitive singular of liru
Formslirun(first-person, indicative, present, singular) · en liru(first-person, indicative, negative, present, singular) · olen lirunut(first-person, indicative, perfect, singular) · en ole lirunut(first-person, indicative, negative, perfect, singular) · lirut(indicative, present, second-person, singular) · et liru(indicative, negative, present, second-person, singular) · olet lirunut(indicative, perfect, second-person, singular) · et ole lirunut(indicative, negative, perfect, second-person, singular) · liruu(indicative, present, singular, third-person) · ei liru(indicative, negative, present, singular, third-person) · on lirunut(indicative, perfect, singular, third-person) · ei ole lirunut(indicative, negative, perfect, singular, third-person) · lirumme(first-person, indicative, plural, present) · emme liru(first-person, indicative, negative, plural, present) · olemme liruneet(first-person, indicative, perfect, plural) · emme ole liruneet(first-person, indicative, negative, perfect, plural) · lirutte(indicative, plural, present, second-person) · ette liru(indicative, negative, plural, present, second-person) · olette liruneet(indicative, perfect, plural, second-person) · ette ole liruneet(indicative, negative, perfect, plural, second-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0