/ˈnoruɑˣ/, [ˈno̞ruɑ̝(ʔ)]
OriginFrom Proto-Finnic *nor(k)udak.
Formsnorun(first-person, indicative, present, singular) · en noru(first-person, indicative, negative, present, singular) · olen norunut(first-person, indicative, perfect, singular) · en ole norunut(first-person, indicative, negative, perfect, singular) · norut(indicative, present, second-person, singular) · et noru(indicative, negative, present, second-person, singular) · olet norunut(indicative, perfect, second-person, singular) · et ole norunut(indicative, negative, perfect, second-person, singular) · noruu(indicative, present, singular, third-person) · ei noru(indicative, negative, present, singular, third-person) · on norunut(indicative, perfect, singular, third-person) · ei ole norunut(indicative, negative, perfect, singular, third-person) · norumme(first-person, indicative, plural, present) · emme noru(first-person, indicative, negative, plural, present) · olemme noruneet(first-person, indicative, perfect, plural) · emme ole noruneet(first-person, indicative, negative, perfect, plural) · norutte(indicative, plural, present, second-person) · ette noru(indicative, negative, plural, present, second-person) · olette noruneet(indicative, perfect, plural, second-person) · ette ole noruneet(indicative, negative, perfect, plural, second-person)