/ˈnurkuɑˣ/, [ˈnurkuɑ̝(ʔ)]
AlkuperäProto-Finnic *nurkadak + -ua, of onomatopoeic origin.
- To grumble, whine; to complain.
Muodotnurun(first-person, indicative, present, singular) · en nuru(first-person, indicative, negative, present, singular) · olen nurkunut(first-person, indicative, perfect, singular) · en ole nurkunut(first-person, indicative, negative, perfect, singular) · nurut(indicative, present, second-person, singular) · et nuru(indicative, negative, present, second-person, singular) · olet nurkunut(indicative, perfect, second-person, singular) · et ole nurkunut(indicative, negative, perfect, second-person, singular) · nurkuu(indicative, present, singular, third-person) · ei nuru(indicative, negative, present, singular, third-person) · on nurkunut(indicative, perfect, singular, third-person) · ei ole nurkunut(indicative, negative, perfect, singular, third-person) · nurumme(first-person, indicative, plural, present) · emme nuru(first-person, indicative, negative, plural, present) · olemme nurkuneet(first-person, indicative, perfect, plural) · emme ole nurkuneet(first-person, indicative, negative, perfect, plural) · nurutte(indicative, plural, present, second-person) · ette nuru(indicative, negative, plural, present, second-person) · olette nurkuneet(indicative, perfect, plural, second-person) · ette ole nurkuneet(indicative, negative, perfect, plural, second-person)