/ˈruːnɑ/, [ˈruːnɑ̝]
OriginBorrowed from Swedish rune (“gelding”).
Formsruuna(nominative, singular) · ruunat(nominative, plural) · ruuna(accusative, nominative, singular) · ruunat(accusative, nominative, plural) · ruunan(accusative, genitive, singular) · ruunat(accusative, genitive, plural) · ruunan(genitive, singular) · ruunien(genitive, plural) · ruunain(genitive, plural, rare) · ruunaa(partitive, singular) · ruunia(partitive, plural) · ruunassa(inessive, singular) · ruunissa(inessive, plural) · ruunasta(elative, singular) · ruunista(elative, plural) · ruunaan(illative, singular) · ruuniin(illative, plural) · ruunalla(adessive, singular) · ruunilla(adessive, plural) · ruunalta(ablative, singular)